Ne surprindem uneori schimbandu-ne parerea fara impotrivire...dar daca ni se spune ca am gresit, regretam ca s-a produs acea greseala si ne inchidem "portile".
Suntem incredibil de nepasatori atunci cand ne formam parerile.. dar manifestam o pasiune bolnavicioasa fata de ele atunci cand cineva ne propune sa renuntam la ele. Preferam sa continuam sa credem in ceea ce am fost obisnuiti sa credem ca e adevarat, iar sentimentul trezit atunci cand oricare dintre presupunerile noastre sunt puse la indoiala, ne indeamna sa recurgem la orice scuza pentru a o mentine.
E deosebit de important sa-mi pot permite sa-l inteleg pe celalalt? Este oare necesar sa-ti poti permite sa-ti intelegi interlocutorul? Cand cineva isi exprima o atitudine sau un crez, tendinta noastra imediata este de a cataloga:corect, gresit, anormal, ilogic. Rareori ne permitem sa intelegem exact...
U.C.Gabriel
Ma surprinde originalitatea articolul tau... E important sa ne recunoastem greselile, si indiscutabil, sa-i intelegem pe ceilalti, sa-i apreciem pentru calitatile lor, oricat de mici si insignifiante ar fi ele... Important e ca sunt. Felicitari! Blogul tau capata personalitate!
RăspundețiȘtergere